Am decis sa va arat cateva dintre locurile frumoase din Chisinau, neluand in considerare gerul si soarele cu dinti. Teatrul de Opera si Balet care si-a schimbat denumirea in Teatru Maria Biesu in cinstea unei soprane renumite. Pentru cei ce nu stiu, in 1967, in Japonia, ea a fost desemnata cea mai buna Cio-Cio San (Doamna Fluture), distinctie care i-a fost oferita pentru cea mai buna interpretare a lui Madame Butterfly, o opera de-a lui Pucinni.

    Aici s-au plimbat gandurile mele de copil, atunci cand de cateva ori pe an, mergeam la spectacole iar eu imi doream doar un singur lucru: sa fiu si eu o balerina, sa fiu si eu ca si zeitele de pe scena, care aveau o asa gratiozitate in dans, incat cadeam sub o vraja in timpul spectacolului si ma trezeam abia la sfarsit.

    Putini stiu insa ca in timpul “vietii mele de artista”, am facut parte din Corul Trison al Liceului Iulia Hasdeu din Chisinau, din clasa a I-a pana in a IX-a. Iar la 12 ani am cantat alaturi de alte 13 coruri din intreaga Moldova, la un festival, fix pe aceste scari. Iar de fiecare data cand trec pe langa ele, imi aduc aminte de emotiile pe care le aveam la acel moment- era o caldura insuportabila si trebuia sa improvizam unde sa stea sticla cu apa, ca sa nu intre in cadru, la poza de grup 😀

    Imi aduc aminte ca eram invatati de mici, din clasa I, de cand ne repartizau la instrument, cum sa ne purtam pe scena; iar atunci cand greseam, sa trecem mai departe de parca nu s-ar fi intamplat nimic, atat in timpul examenelor de instrument (erau vreo 4 pe an) cat si pe scena.

   Am fost invatati cum sa ne stapanim emotiile de pe scena, atunci cand dadeam interviuri, sa fim mandri ca ne aflam intr-un cor care era foarte apreciat de lumea artistica din Chisinau.

Dupa acesti ani de muzica, nu aveai cum sa nu devii mai disciplinat, mai ordonat si nu iti fie frica de neprevazut. Fiecare isi avea particica lui in acest conglomerat de voci, insa cand ne uneam trebuia sa fim un intreg.

Urmatorul popas a fost Parcul Valea Morilor, vestit dupa ale sale…vai 😀

Scara Cascadelor din parc este formată din 218 trepte și este mai lungă decât renumita scară a lui Potemkin din Odessa (care are 200 de trepte).

Dupa multi ani de restaurari, a rezultat acest monument, as putea spune, al Chisinaului. Un “lăcaș” al pozelor pentru Odnoklassniki (pentru cei care nu cunosc- o retea sociala a rusilor, de care moldovenii se simt tare “atasati”)