Acum câteva zile am rămas cu un gând și anume că s-a făcut fix 1 an de când am primit emailul de acceptare la un job care avea sa îmi schimbe viața la 180 de grade. Noroc cu Instagramul  și Facebook-ul, care mereu îți aduc aminte câte ceva nu? Se pare ca sunt bune la ceva aceste platforme.😅

Parcă ieri am vorbit timp de vreo 2 ore la telefon cu ai mei și încercam să decid: să mă mut la Chisinau sau nu? Asta după 13 ani de Bucuresti. Ani în care mi-am format caracterul și am facut trecerea de la o adolescentă de 16 ani la femeie. Ani în care am învățat ce înseamnă trădare, indivie și dezamăgire. Dar și prietenie, ambiție și țărie de caracter. Avea să mă întorc alt om.

Avea sa fie o lume foarte schimbată de ceea ce-mi rămăsese în memorie. Chiar dacă veneam destul de des la Chișinău, totuși nu simțeam faptul că îi cunoșteam societatea atât de bine. Oamenii săi deopotrivă. Moldoveanca din mine în schimb mereu va rămâne aceeași, cu tot cu accent, caracterul specific și bucatele tradiționale pe care a învățat să le facă de la mama. (Mai am ce-i drept să fur meserie, până ajung la performața ei).

De ceva timp, obișnuiesc a-mi scrie gândurile, care nu neapărat sunt și publicate. Acestea mai mult sunt pentru mine. Însă am găsit o frază care se potrivește ca o mănușă aici, de acum 4 luni. “Mai împlinită decât acum, nu îmi aduc aminte să fi fost vreodată.”

Încă am rămas cu un gând. Același.

Îmi place aici.