Vi s-a intamplat si voua ca sa gasiti prin dulapuri de mult uitate, haine sau lucruri care chiar daca nu va mai sunt folositoare, totusi sunt tinute acolo, in caz de ceva?  Vorba aceea: macar de vine sfarsitul lumii sa aratam si noi decent 😀

Acel “in caz de ceva”, cu totii stim ca nu va veni niciodata. Dar totusi la pastram. Le pastram pentru ca ne leaga de o emotie, de o amintire, de o aventura emotionala, de anumite zbuciumuri interioare.

Acest sentiment de proprietate sau posesivitate de lucruri, se contureaza inca de cand suntem mici.
Se zice ca incepem sa tinem lucruri abia atunci cand ajungem sa le detinem.
Exista o conditie psihologica denumita “hoarding disorder” care se manifesta prin dificultatea despartirii de lucruri, datorita unei necesități psihologice prin care percepem faptul ca acele lucruri trebuiesc salvate.

Acesti blugi ii am de la 10 ani, insa imi erau mult prea mari pentru a-i purta. Insa de fiecare cand ii zaream in dulap, ma vedeam fiind deja mare si purtandu-i. Cumva in mintea mea ma gandeam ca vor avea o noua viata impreuna cu o noua EU – o noua EU deja matura.

Iar ca incheiere aveti aici un test, pentru a va testa posesivitatea fata de lucruri.
PS: la mine a iesit negativ. La voi? 😀
Knock yourself out!