Vai, ce senzație minunată am când văd că unii oameni știu să zică “NU”. Îi priveam cu jind și minunăție atunci când eram prin adolescență și mă gândeam “vai, câtă tărie de caracter și câtă încredere în sine ar trebui să aibă” dacă pot să facă asta- onest și deschis – SĂ ZICĂ NU.

Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!

Și cred că, cu toții ne-am nimerit la un moment dat într-o situație de genul: nu vrem sa cotizăm la cadoul colegului de birou, dar totuși o facem că se uită lumea ciudat după aceea, nu ai chef de timp petrecut cu colegii, da totuși trebuie să mergi în acel team-building, chiar dacă e pe banii companiei și de la tine se cere doar prezența.

Să te ferești să zici NU, ca nu cumva să superi pe cineva, nu cumva să pari nepoliticoasa sau zgârcită, poate duce la un cumul de frustări, de nervi și de cele mai multe ori timp de pierdut, uneori chiar și bani.

Chiar daca erau situații, când nu prea aveam chef, sau știam că nu voi face cu dăruire acel lucru, însă exista acea rugaminte a cuiva, acel “favor” și ajungeam totuși să îl fac, ca nu cumva să se supere pe mine. Țineam foarte mult la treaba asta- să fiu văzută bine. Știți ce era mai nasol? Că nu contează cât bine faci, oricâte favoruri faci, oricum o sa se găsească cineva să NU te vadă bine.

Chiar zilele acestea mi s-a întâmplat un lucru asemănător, de aceea am decis să scriu acest articol.

Atunci când tu oferi un lucru, vine cealaltă parte și îți zice: tu trebuie sa oferi și mai mult de atât. La fel de popular ca și acea expresie “îi dai un deget și îți ia toată mâna”. Poate data viitoare ne învățăm si ii dam doar o juma` de unghie, yeach! ?

În acel moment, tu simți că ceva nu e bine- ceva se zvârcolește în minte, în suflet. Nu te simți bine cu acel compromis pe care ar trebui sa îl faci.

Universal valabil e faptul că, în secunda următoare de când am zis NU, vrem sa venim cu o completare DE CE am zis asta, chiar daca nu suntem datori cu explicații nimănui.

Ana de acum 10 ani avea sa zica, desigur facem cum zici tu, ca nu cumva să te superi pe mine. Cum adică, să nu îmi mai dai “Bună ziua! când mergem la paine?!?

Ana de acum e ceva de genul: nu ești tu, vor fi alții sau următorii cu care nu va trebui sa fac niciun compromis, cu care o să mă simt în largul meu, care mă vor aprecia pe mine și vor aprecia munca pe care o depun zilnic, fie la job, fie aici în online.

Încă nu am devenit maestru complet la acest “NU” însă eu zic că sunt pe calea cea bună. Chiar înainte de a face aceste poze, refuzasem o propunere bunicică însă am avut sentimentul că e mai bine să refuz, din cauza atitudinii celeilalte părți.

Țin extrem de mult la treaba asta, nimeni nu e vreun rege/regina și chiar daca ar fi, atitudinea de om simplu și umil o să aibă mereu câștig de cauză în fața mea.

Dacă vreți să reflectați și voi la chestia asta, sunt mai jos anumite lucruri care ne pot ajuta, în cel mai bun caz:

1. NU amâna acel NU– de multe ori mi s-a întamplat că poate poate, o sa îmi vina cheful și totusi voi face acea chestie- fie că trebuia să mă vad cu cineva sau că trebuia sa merg la un event, chiar daca eram super obosită și mai fusesm la vreo 3 acea săptamană. (Apropo știați că există un eveniment care anul acesta face 10 anisori și ne pregatește multe surpize? E vorba de WEBSTOCK, cel mai mare eveniment de social media din Romania, care reunește comunitatea pasionaților de online și aduce în prim-plan ultimele tendințe din social media. Ne vedem acolo, nu?). E mult mai sănătos pentru ambele părți să zici NU din start, așa fiecare parte își poate face planurile în dependență de asta.

1. Fii mai egoist și gândește-te prima dată la tine, dacă te ajută acel ceva, pe tine personal, dacă nu îți dă peste cap programul tău zilnic și interesele tale în materie de tematica acelui favor.

3. Chiar dacă inițial, te simți cumva aiurea să zici NU, de preferat ca în urmatoarele ore/ zile, să ți pe petreci făcând altceva mai placplăcuttru sufletelul tau. E practic schimb pe schimb. Pretty fair nu?

În continuare, am prieteni/prietene care nu reușesc să zică nu, asta îi pune în situații dificile- ajung nevoiți să împace pe toata lumea și uita de ei/ele.

Tare aș vrea sa reflectați asupra la asta și să nu pierdeți clipe prețioase alături de oameni care nu vor avea nicio valoare în viața voastră, nu vor avea niciun input. Vor fi ca niște ploi de vara- trecătoare Acest NU hotarat, se poate extinde la oameni, la relatii și la relatiile cu oameni. Dubioasă senzația când zici NU prima dată, dar începe sa îți placă din ce în ce mai mult, mai apoi.

PS: dacă data viitoare când nu am chef să fac ceva uneori încerc un fel de NU mascat-> “a intervenit ceva personal și sa știi că nu te pot ajuta/ nu pot veni”, însa să știți ca nu pur simplu am zis NU, doar ca în modul meu caracteristic sau în acel moment am căzut în ispita și încă simteam nevoia cumva de o justificare a acelui NU 🙂

Voi când ați zis ultima dată NU și cum v-ați simțit?

Ana

PS: chitara o aveam prin casă și am simțit nevoia de a o face publică prin aceste poze. That is it 🙂

Port: Rochie Mango

Pantofi Aldo