Acest trend care a înnebunit pe toată lumea, a început pentru mine cumva din familie. Provenind dintr-o familie care, ca multe altele, nu a trăit în lux, am învățat să prețuiesc lucrurile pe care le am și să nu le irosesc în zadar. (minimalism done right zic eu ?)

Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!

Cred că în viața oricărei persoane, există acele momente de click, de zici ca te lovește cineva cu ceva în cap și nu pricepi cum naiba nu ți-a plăcut acel lucru până în acel moment.

Asta s-a întâmplat și cu mine. Am avut anumite “influențe de minimalist” (cum sună asta, zici că e vreo patologie ?) încă de când eram mică, însă anumite deprinderi chiar și idei au fost preluate de la cineva foarte apropiat mie, pe parcursul a câtorva ani.

Aici ma refer la stilistică și mod de a privi anumite compozitii, fie ele in arhitectura și design până la vestimentație.

Sunt obsedată efectiv de arhitectura caselor, iar pe Instagram si Pinterest urmăresc câteva conturi, sunt o inspirație constantă pentru mine:

ArchDigest , ElleDecor , Design Scout

De asemenea, mai umăresc și documentare de pe Netflix cu casele bogătanilor, ca deh, acolo arhitecții au imaginație (si $$$) infinită. Acesta e un exemplu The World Most Is Extraordinary Homes.

Anume simplitatea acelor case, niște opere de artă arhitecturale, mi-a plăcut și am continuat să “dig in” în minimalism.

Cu cât mă implicam mai mult în a înțelege concept, l-am descoperit pe acest tip, Matt Avela – logic că am devenit obsedată de clipurile lui de pe YT, nu numai pentru că le filmează într-un mod foarte diferit de ceilalți ( filmare/ montare/editare) dar ci și pentru că de la el poți prelua niște idei practice. Ca mai apoi să descopăr pe NETFLIX un film creat tot de el, care culmea se numește tot MINIMALISM.

Antonimul minimalismului ar fi consumerismul– ceva ce consider că în exces duce la anumite comportamente sociale și psihologice nedorite. Dar mai mult, vă las pe voi să descoperiți, promit că o să vă dea de gândit. Vi-l recomand cu drag, o să deveniti puțin mai conștienți de anumite deprinderi pe care le aveți acum.

Toate ca toate, însă nu zic acum nu o sa îmi mai placă epoca anilor 50′ sau 60 sau ca “Gata! mă fac arhitect!” însă inspirația mea vine din orice, inclusiv din aceste noi concepte, ele existând și înainte, diferența e, că acum au și un nume.

Mereu voi avea acel fler colorat în mine, pentru că că asta mă reprezintă. Pozele cu tonuri de gri, camel, alb/negru le adoor ? dar nu vor fi prezente exclusiv la mine pe blog sau IG.

Acum însă, vreau să experimentez. Tot.

Așa că trec printr-o faza de minimalism, iar în cazul de față, această clădire m-a inspirat: de la alegerea ținutei, până la pozițiile corpului cu care poate nu sunteți obisnuiti să mă vedeți.

Ceea ce vă pot spune însă, este că îmi place de mine în aceasta perioadă, fix asa cum sunt și nu vreau să schimb nimic. Momentan 😀