Mai tineti minte senzatia de “piele de gaina” atunci cand ascultati o melodie? Atunci cand ceva din inima si din creier s-au unit si au facut acel sentiment de nestire, acea secunda in care te-ai transportat intr-o alta lume- totul datorita unei melodii? Da, exact asta am simtit duminca seara la concertul maestrului Nigel Kennedy- The new Four Seasons de Vivaldi.
Ma asteptam sa fie un concert din acela- cu muzicieni imbracati la patru ace, seriosi, sobri si binenteles cu muzica clasica.
Cu siguranta nu m-am asteptat la un om pe la vreo 60 de ani, imbracat ca un pusti, cu o freza de punker, niste adidasi verde-neon , cu un hanorac care avea o maneca sfasiata si niste pantaloni de trening. Nu m-am asteptat ca un om cu o asemena tinuta sa apara la Sala Palatului, sa mai fi venit a 6-a oara ls Bucuresti si sa mai fie si sala plina ochi.
Nu m-am asteptam ca aratand asa, pur si simplu sa ia acea vioara si sa cante dumnezeuste.
A interactionat cu publicul, a dat mana cu oamenii din orchestra lui, dupa fiecare prestatie solo, care dupa mine, probabil e o tehnica de dezmortire a mainii dupa ce timp de 10 minute degetele sale au cantat efectiv de sine statator pe acele strune si cu acel arcus. Modul sau diferit si unic de a fi pe scena, cu o vioara in mana l-a facut cel mai vandut violonist din toate timpurile.
Creasta lui punk, hainele lalai in culori tipatoare si bocancii cu care bate ritmul sunt parte inseparabila din imaginea lui insolenta, care se imbina spectaculos cu o tehnica impecabila.
Cat despre versiunea lui din 1989 a “Anotimpurilor” lui Vivaldi, discul s-a vandut in peste doua milioane de exemplare, plasandu-l pe violonist in Guinness Book of Records, cu cel mai bine vandut album de muzica clasica. It`s different, and It`s an amazing different!
Legatura maestrului cu Romania a venit de la sine: profesorului sau care l-a si finantat in secret, de-a lungul facultatii, a fost celebrul elev a lui Enescu- Yehudi Menuhin.
Faptul ca am avut niste locuri atat de bune, mi-a oferit posibilitatea de a vedea ce se intampla si mai bine pe scena: faptul ca maestrul injura mult insa extrem de incet si ca la sfarsit si-a aruncat prosopul dupa ce s-a sters pe fata, spre deliciul femeilor (ca un adevarat rock-star) sau ca parfumul superbei Ancai Serea (care venise cu al sau sot) a umplut zona aceea de mireasma frantuzeasca.
As putea sa va mai zic ca maestrul a cantat cu atata ardoare incat la sfarsit a iesit praf si pulbere de la arcusul sau (la propriu) si ca orchestra avea un membru caruia ii se zicea Biber Junior si care avea niste gropite tare simpatice.
Dar haideti sa va povestesc cum am ajuns sa castig aceste invitatii. Inainte de calatoria mea in Portugalia (puteti revedea articolul aici) Best Value, unul dintre cele mai mari magazine duty free din Aeroportul Otopeni, si-a deschis un magazin online si de a lungul catorva luni a oferit posibilitatea persoanelor cu un bilet valid sa participe la concurs: invitatii la cele mai tari concerte: Rihanna, Nigel Kennedy, Kings of Ice. Chiar asta am si facut: mi-am validat biletul de avion pentru ca oricum voiam sa cumpar online produse cu pret de duty free si am castigat.
Le multumesc pentru ca au reusit sa imi ofere o seara extraordinara.
Va las pe acordurile lui Sir Paul Mccartney si Nigel Kennedy
Enjoy life,
Ana
Mi-a placut foarte mult sa citesc articolul acesta. Are putin din toate: pasiune, muzica, parfum frantuzesc si un strop de aventura! Parca am fost si eu acolo! Multumesc si felicitari!