Turist de Moldova: Conacul Manuc Bey și de ce merită să îl vizitezi

Ani la rând la școală, ne învață de toate, inclusiv istoria universală dar și istoria românilor, prin urmare am fost învățați și despre acest Manuc Bey. Uite așa: învață niște copii de 12- 15 ani care nu prea înțeleg valoarea acestor informații extrem de importante în evoluția omenirii, inclusiv a bunicilor și străbunicilor lor.

Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!

Abia când crești puțin mai mare, îți dai seama că sunt niste lucruri pe care ești obligat să le cunoști, pentru a nu le mai repeta.

De Manuc Bey nu îmi aduc aminte să fi auzit în școală, pe lângă multe nume mari ale istoriei, numele acestui boier a trecut pe lângă urechile mele.

De el am auzit prima dată la Bucuresti, unde acesta, ca orice negustor putred de bogat avea un conac, care este destul de pompos și în ziua de astăzi (mă mir că încă mai există, la câte clădiri istorice se doboară pentru a face loc mall-urilor și clădirilor de oficii.)

Fast forward în timp, într-un weekend liber, dau o căutare pe Google de locuri faine de pe lângă Chișinău, din dorința de a cunoaște mult mai bine Moldova. Pe lângă multe altele, a apărut și această moșie a negustorului Manuc Bey. Coincidență cu acel conac de la București? Chiar deloc. Aparțineau aceluiași negustor și diplomat armean putred de bogat.

Am decis să merg și să o vizitez.

Emanuel (Manuc) Martirosi Mârzaian s-a născut în anul 1769 în orașul Rusciuc (pe atunci în Imperiul Otoman, astăzi orașul Ruse din Bulgaria). Era fiul negustorului de grâne Martiros Mârzaian, originar din satul Karpi din Armenia, regiunea Araratului.

Manuc a crescut în casa părintească până la vârsta de 12 ani, învățând la școala din orașul natal. Este trimis apoi la Iași și Botoșani în Moldova, pentru a învăța meserie de la un negustor armean.

S-a căsătorit pentru prima oară în 1786, cu fiica unui armean bogat, Avet, tot din Rusciuc. Prima lui soție a murit după câțiva ani, în 1794. Mai târziu se recăsătorește cu Mariam, fiica lui Hagi Haritium. După încă câțiva ani, tatăl acesteia moare și Manuc preia conducerea tuturor afacerilor, deși încă foarte tânăr. El a făcut multe drumuri la Constantinopol, reușind să acumuleze o avere considerabilă.

Titlul de bei Manuc Mirzoian l-a obținut pentru conducerea cu succes a Departamentului financiar al Imperiului Otoman. În perioada Războiului Ruso-turc din anii 1806-1812 a participat la elaborarea Tratatului de Pace de la București din 1812, dintre Imperiul Otoman si cel Rus, pentru care a fost acuzat de trădare de partea turcă, fiind nevoit să fugă pe atunci în Valahia (România de astăzi ). Prin acest tratat, partea orientala a Moldovei, devine Basarabia a Imperiului Țarist.

După terminarea războiului ruso-turc din 1806–1812, Manuc Bey, intuind o răscoalaă, părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere.

Se mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi primeste cetățenia Imperiului Rus și se mută cu traiul în Chișinău (Basarabia) în 1815, care era deja provincie a Rusiei. Acesta cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești.

Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă.

Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător. Se spune ar fi omorât pentru trădare de către otomani, care erau pe urmele sale. A fost înmormântat la Biserica Sfântul Nicolae actuala Biserică Armeneasca Sfânta Maria din Chișinău.

Conacul lui Manuc Bey din Moldova, este amplasat în orașul Hîncești și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a.

Turist de Moldova: Manuc Bey și de ce merită să îl vizitezi — Castelul de Vânătoare

Chiar dacă conacul îi poartă numele Manuc Bey Mîrzaian, acesta a murit la puțin timp dupa achiziționarea acestuia, în 1817. Prin urmare, conacul a fost ridicat de către urmașii săi – fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective.

De-a lungul timpului, s-au perindat mulți pe la acel conac și după plecarea ultimei moștenitoare, în Italia pentru a se căsători cu un soț dintr-o familie regală, a fost abandonat și lăsat în voia sorții.

Apoi, în anii puterii sovietice, Castelul de Vînătoare a servit drept oficiu pentru gospodăria silvică, în clubul din fața castelului se organizau dansuri și nunți. În 1940 întreaga moșie și castelul au devenit cazarmă militară a unei unități militare sovietice. Iar când trupele s-au retras, in 1944, au aruncat în aer Biserica Armenească şi au incendiat Palatul Princiar.

Cu toate acestea, deja în 1954 a fost restaurat și transmis în gestiunea Colegiului de Construcție din localitate. După cutremurul din 1986 s-a stabilit că, clădirea este în stare de avarie și Colegiul a fost mutat în altă clădire. La începutul anilor 1970 a început restaurarea Castelului Vînătoresc, iar din 1979 acesta a fost transformată în Muzeul Istorico-etnografic al localității

În octombrie 2013 a fost semnat un contract de grant privind restaurarea complexului istoric, care s-a bazat pe langa multe altele și pe schiţele originale ale lui Alexandru Bernardazzi găsite în Sankt-Peterburg.

Nepoata lui Manuc Bey, l-a rugat pe arhitect atunci când s-a mutat de la Chișinău la Odessa, să îi contruiască o replică exactă ca cea a unchiului său în Odesa, Ucraina.

Spre final câteva detalii interesante: se zvonește că sub palat sunt săpate foarte multe catacombe, galerii subterane, unde Manuc și-ar fi ascuns aurul. Statuile subterane care arătau harta acestor comori, au fost furate. Prin urmare, nu se cunosc multe informații.

Tunelurile și galeriile subterane sunt renumite în Hîncești, acestea uneau numeroase clădiri și gospodării pentru a servi în calitate de căi de evacuare în caz de pericol, majoritatea au fost demolate în timp, totuși pe teritoriul complexului a restabilit tunelul dintre două clădiri importante – Palatul Princiar și Casa Iamandi.

În lucrările mai multor cercetători se spune că dinspre palat pornesc tuneluri lungi, unul dintre care ar străbate, cică, întregul Hîncești. O parte dintre aceste galerii au fost dezgropate, porțiunile acestor pasaje subterane, servindu-le drept beciuri locuitorilor din Hîncești.

În incinta Castelului Vânătoresc sunt expuse numeroase obiecte colectate de Muzeul de Istorie și Etnografie care reprezintă perioade antice descoperite în săpăturile efectuate pe teritoriul raionului Hîncești dar și obiecte ce provin din ultimele secole care țin de cultura și de rânduiala casnică a locuitorilor acestui ținut.

Casa Iamandi

Port tradițional pentru fete când mergeau la șezătoare/ dansuri în sat. Rochii de mireasă
Îmbrăcăminte zilnică a femeilor (fix așa purta bunica și străbunica mea)
Război de țesut
Obiecte păstrate din Operațiunea Iași- Chișinău
Imagini și scrisori din perioada deportărilor în Siberia
Obiecte tradiționale donate de către cei din imagine
Stânga: uniformă militară românească Dreapta: uniformă prizonier
Uniformă de pionier URSS

Palatul Princiar

Intrarea fără ghid costa 50 de lei (12 RON) iar cea cu ghid 80 de lei (20 RON). Mai mult despre program aici. Te lasă să faci poze înăuntru doar cu telefonul, în curte cică tot doar cu telefonul. Eu nu am văzut sensul, așă că am făcut și cu aparatul în acea curte.?

#TuristDeMoldova